Textele întâlnirii de joi, 19 februarie, 2009

Nu pretind ca aş avea ceva exclusiv divin în mine. Nu pretind că aş fi profet. Nu sunt nimic altceva decât un umil căutător al Adevărului, cu talent în a-l găsi. Nici un sacrificiu nu mi se pare prea mare de dragul de a-l vedea pe Dumnezeu faţă în faţă. Toată activitatea mea, fie că e numită socială, politică, umanitară sau etică este oprientată spre acest scop. Şi, deoarece ştiu că Dumnezeu este găsit mai adesea în cele mai mici dintre creaturile Sale decât întru cele înalte şi puternice, caut să ajung la starea acestora. Nu pot face aceasta fără a le sluji. De aici şi pasiunea pentru slujirea claselor oprimate. Şi, deoarece nu pot aduce această slujire fără a intra în politică, de aceea mă aflu în ea. Cu toate acestea nu sunt un învăţător, ci doar un umil slujitor trudnic şi rătăcitor al Indiei şi, prin aceasta, al omenirii.

Gandhi

"Pilda Mariei-Magdalena - şi cât de vie o face opera rock-pop (Jesus Christ Superstar, n.m.) - înseamnă pentru noi că nu trebuie să ne eschivăm în abstracţiune şi generalizare, cu gândul la săracii care nu sunt prezenţi şi constituie o simplă categorie mintală (sau altfel spus un alibi); că se cuvine să-l mângâiem pe Hristos, adică pe cel prezent, care suferă în faţa noastră şi aşteaptă, acum, aici, compătimirea (co-pătimirea) noastră. A! nu-i rău să vrei binele omeniri, şi al sărăcimii şi al clasei muncitoare, dar e uşor; mai greu e să-l duci pe braţe la tinetă pe deţinutul ăsta paralizat (şi care poate simulează), să-i dai plosca operatului ăsta care nu se poate da jos din pat (şi câte poate, niţeluş, exagerează); să rabzi sforăiturile generalului Constantinescu-Ţăranu fără a-l deştepta din somn şi a-l soma răţoit să se întoarcă pe o parte (nu i-ar fi, zău aşa, imposibil), să-l oblojeşti pe nesimţitul ăsta care urinează în gamelă, să-l asculţi pe neînduratul pisălog care nu-şi află liniştea decât turuinu-ţi fără încetare necazurile, ranchiunele, amarul.
Aceasta-i lecţia Mariei-Magdalena: o lecţie de modestie, ca tot ce-i creştinesc. Suntem chemaţi a nu ne pierde în vagi şi măreţe planuri şi deziderate, ci a da ajutoare practice (neplăcute, la nevoie; scârboase, la nevoie; agasante, de va fi cazul) celui de lângă noi."

N. Steinhardt

Text din evnaghelie: Matei 25,34-40