Textele întâlnirii de joi, 5 februarie, 2009

"Văd şi găsesc frumuseţea în Adevăr şi prin Adevăr. Orice adevăr, nu numai ideile adevărate, ci chipurile adevărate, picturile şi cântecele adevărate şunt deosebit de frumoase. În general oamenii nu reuşesc să vadă frumuseţea în Adevăr, iar omul obişnuit fuge de El şi devine orb la frumuseţea lui. Ori de câte ori omul începe să vadă frumuseţea în adevăr, atunci se naşte adevărata artă."

"Pentru un artist adevărat, numai acel chip este adevărat care, indiferent de aparenţele sale, străluceşte cu adevărul din suflet. Nu există frumuseţe… separată de adevăr. Pe de altă parte, Adevărul se poate arăta pe sine sub forme care, aparent, pot să nu fie deloc frumoase. Socrate, se spune că era cel mai adevărat om al timpului său şi, cu toate acestea se zice că era cel mai urât om din Grecia. Pentru mine, el era frumos pentru că viaţa sa a fost o trudă după Adevăr. Vă amintiţi probabil că forma sa exterioară nu l-a împiedicat pe Fidias să preţuiască frumuseţea Adevărului în el, deşi, artist fiind, el era obişnuit să vadă frumuseţea şi în formele exterioare."

M. Gandhi

N. Steinhardt, citând-o pe Simone Weil: "„Datorită bucuriei, frumuseţea lumii ne pătrunde în suflet. Datorită durerii, ne pătrunde în corp". În celula 34, bucuria — izvorâtă din aristocraţie, poezii şi sfidare — şi durerea (căci domneşte un frig cumplit, mâncarea e cu totul pe sponci, apa continuă să fie viermănoasă, încăperea e apăsătoare ca într-un film de groază, bruftuielile curg gârlă, orice observaţie a caraliilor e însoţită de ghionţi sub fălci şi pumni în cap) se amestecă atât de inextricabil încât totul, inclusiv durerea, se preface în fericire extatică şi înălţătoare. Când vaca mănâncă iarbă, iarba se preface în carne de vacă. Tot aşa, când pisica mănâncă peşte, peştele se preface în carne de pisică. Suferinţa pe care o asimilăm, dintr-odată, devine euforie."

N. Steinhardt

Text din evanghelie: Matei 28,8-10 (îl găsiţi în primul comentariu)