Omul cu ochi veseli

Omul cu ochi veseli

E greu ca cineva să-i dea de gust lui Ignaţiu. Nu se compară, în aparenţă, sub nici o formă cu imaginea seducătoare a lui Francisc Xaveriu: bombă, lumânare ce arde puternic şi se consumă repede pentru Dumnezeu şi pentru oameni.

Ignaţiu poate părea o figură marcată îndeosebi de autoritate. Un general de armată, imagine creată în mod neinspirat şi cu ajutorul şi contribuţia unor iezuiţi mai mult sau mai puţin intraţi în glorie. Un fondator de ordin religios auster şi inteligent. Un administrator, sau mai bine zis un manager de la care ar avea de învăţat mulţi dintre managerii contemporani. Un mistic cu un limbaj greu de tradus.

Am descoperit ceva scris de unul dintre oamenii care au trăit cu Ignaţiu, Luis Goncalves da Camara care poate răsturna multe categorisiri inexacte. Acesta îşi scrie memoriile, notând în jurnalul său o călătorie la Roma în care, cu foarte multă atenţie, îl studiază pe Ignaţiu, căutând să surprindă cât mai multe detalii despre el, despre felul în care umblă, acţionează, gândeşte… Despre tot ce poate auzi sau vedea. Ajunge aproape să-l spioneze: vrea să-i vadă chipul când îşi termină rugăciune în capelă sau atunci când îşi dictează autobiografia, apropiindu-se prea mult de el şi încălcând regula modestiei conform căreia persoanele, îndeosebi superiorii, nu trebuie priviţi direct în faţă, fapt pentru care este atenţionat de mai multe ori. Nu e vorba de curiozitate morbidă, de paparazzo, ci de atentă contemplare a unui om în care Dumnezeu lucrase, iar lucrarea aceasta produce modificări comportamentale şi atitudinale profunde. Probabil tocmai de aceea îl alege Ignaţiu tocmai pe el pentru a-şi dicta istorisirea pelerinajului, a drumului dinspre sine spre ceilalţi şi Dumnezeu….

O prea lungă introducere pentru o perlă. Iată ce notează da Camara:

„Devoţiunea lăuntrică a Părintelui Nostru strălucea şi se vedea tot timpul în pacea adâncă, liniştea şi modestia aparenţei exterioare. Gesturile sale nu trădau nici cel mai mic semn de agitaţie sau tulburare lăuntrică, indiferent ce fel de veşti i se dădeau sau de ce se întâmpla; nu conta dacă erau vesele sau triste, de natură spirituală sau pământească. Când dorea să primească pe cineva, o făcea cu o bucurie atât de mare, încât părea că-l aşeză înlăuntrul sufletului său.

Avea din fire nişte ochi atât de veseli încât, după cum mi-a povestit Pr. Lainez, atunci când un posedat din Padova a voit să-l identifice pornind de la trăsături fizice şi lăudându-l foarte, folosi această expresie: „un spaniolaş mic, niţel şchiop, cu ochi veseli”. Şi cu toate că aşa era, îi ţinea tot timpul atât de coborâţi, încât păreau ochii unui mort. Şi unul dintre lucrurile pentru care îi atenţiona pe fraţi cel mai adesea, era pentru privirea ridicată.”

E drept că suntem pe tărâmuri străine de cultura obligativităţii „contactului vizual”, o găselniţă tardivă şi deseori violentă a psihologismului occidental, în care modestia are conotaţii de lipsă de dezvoltare personală, ducându-i pe micii psihologi de buzunar sau de ocazie să împingă concluzii… E altceva. Un al tip de respect al intimităţii celui din faţă…

“Vrednic este Mielul cel înjunghiat să ia puterea şi bogăţia şi înţelepciunea şi tăria şi cinstea şi slava şi binecuvântarea” Apocalipsa 5,12

Cartea Apocalipsei reuşeşte să redea misterul Învierii lui Isus Cristos într-o imagine simplă, dar plină de conţinut: imaginea Mielului înjunghiat. Vizionarul, care are acces la realităţile de dincolo de fire, întrezăreşte viaţa Celui care era, care este şi care vine. El vede lucrurile de dincolo de imediat, vede în inima dumnezeirii. Iar în inima dumnezeirii este Mielul, simbol al Fiului lui Dumnezeu, care a trăit şi s-a ostenit împreună cu oamenii, care a trecut prin moarte şi a purtat cu el, sub forma rănii Mielului, durerea tuturor oamenilor în veşnicie. Durerile noastre sunt înviate, înnobilate, împăcate, îndumnezeite în imaginea celui ce a suferit de bunăvoie cu şi pentru oameni.

Aceste cuvinte pot părea speculaţie teologică searbădă şi abstractă dacă nu le găsim legătura cu ce se întâmplă acum pe glob. În timp ce creştinii se pregătesc, prin post, binefacere şi rugăciune pentru sărbătorirea Învierii lui Isus, mulţi dintre cei ce trăiesc pe planetă sunt puşi faţă în faţă cu propriile lor lipsuri, nenorociri şi limite. Singurătatea şi lipsa de sens face ravagii printre cei din lumea dezvoltată, dezbinarea din familii şi comunităţi produce durere, dezastrele naturale lasă în urmă inimi în doliu, violenţa produce valuri de oameni dezrădăcinaţi, nevoiţi să fugă pentru a-şi salva viaţa.

În viaţa sa pământească Isus a cunoscut viaţa de fugar, când a trebuit să se ascundă, copil fiind, de mânia lui Irod, a fost uneori mai lipsit de adăpost decât păsările cerului şi decât vulpile, a cunoscut trădarea unui prieten bun şi singurătatea absolută pe Cruce. Nimic din ce trăiesc oamenii nu i-a fost străin. Şi toate acestea le-a purtat cu sine, prin moarte, la viaţa deplină. Isus învinge suferinţa şi moartea pe propriul lor teren. Şi continuă să învingă egoismul prin generozitatea celor ce dau din ce au şi sunt fără a aştepta răsplată. Continuă să-i mângâie pe cei ce plâng, să aducă pace prin făcătorii de pace, face dreptate, prin cei ce se angajează în apărarea drepturilor şi demnităţii persoanei umane, continuă să-i apere pe cei prigoniţi prin cei ce stau alături de ei… şi lista ar putea continua.

Urarea noastră de Paşti este să vă găsiţi în această listă sau în ce ar putea fi adăugat, pentru ca suferinţele celor ce suferă să nu fie zadarnice, iar noi să fim, împreună cu Isus, vrednici de suferinţele noastre. El a fost şi este alături de om, purtându-i durerile în inima dumnezeirii. Fie ca sărbătoarea Învierii sale să ne ducă mai aproape de El şi de fraţii noştri încercaţi. Fie ca încrederea în prezenţa lui să ne fie mărită de această sărbătoare, iar gândul la cei necăjiţi să ne crească generozitatea faţă de ei şi speranţa în însoţirea lor şi a noastră din partea Mielului celui blând şi triumfător.

Comunitatea iezuiţilor din Bucureşti şi JRS Romania

vă urează un Paşte plin de binecuvântări şi pace!

Cabana Ghimeş II

Dragilor dragi,
Între 27 aprilie şi 1 mai se va mai construi o cameră a ceea ce noi numim cabana din Ghimeş.
Cei ce doresc să participe la acest eveniment sunt invitaţi să ne anunţe pe e-mail: iulibudau@gmail.com şi florin.silaghi@mac.com

Înscrierile se fac până duminică, 17 aprilie 2011.

Ideal ar fi să ajungem la Ghimeş miercuri seara, pe 26 aprilie a.c. pentru a avea trei zile pentru lucrări.

Vă rugăm să specificaţi:
- data sosirii
- dacă doriţi să dormiţi la cort sau cabană
- dacă aveţi cort sau aveţi nevoie de unul
- în cazul în care aveţi cort, de câte persoane este şi dacă acceptaţi colocatari
- cei care vin din Bucureşti, dacă au maşină sau dacă ar dori să se alăture uneia care merge (nu garantăm pentru locuri).

PS: donaţiile se orice tip sunt binevenite. Vom încerca să acoperim costurile de hrană... şi cred că vom şi reuşi...

Vă stăm la dispoziţie pentru lămuriri pe e-mail sau telefon.

Cu tot dragul,
Florin şi Iulian

Exerciţii 2011

Dragilor dragi,
Cu cerere de iertare pentru cei ce au trebuit deja să îşi programeze concediile, va anunţăm că la vară vor fi exerciţii la Ghimeş. Prima perioadă, îndeosebi pentru familii cu prunci, va fi între: 10 iulie seara şi 19 iulie seara. Ar fi de preferat să ajungem acolo până pe 10 iulie, pentru a avea ziua de 11 deschisă pentru acomodare (ştiţi că e foarte important), pentru a termina pe 19 seara şi pleaca eventual a doua zi. Al doilea grup va putea face exerciţii de pe 22 august seara până pe 31 august seara. Această perioadă e rezervată (aproape exclusiv) pentru nefamilişti. Eventualele excepţii pot fi discutate dacă sunt bine fondate.
Înscrierile se pot face până pe 15 iunie (nu mai târziu) pe adresele de e-mail: iulibudau@gmail.com şi florin.silaghi@mac.com
În e-mailul de înscriere vă rugăm să specificaţi:

• Numele şi vârsta (aproximativă pentru cei ce se jenează :)-
• pentru ce perioadă optaţi
• dacă vreţi să dormiţi în cabană sau la cort
• dacă staţi la cort, dacă veniţi cu unul sau aveţi nevoie de unul
• dacă e vreun voluntar pentru administraţie (full sau part time)
• dacă cunosc pe cineva dornic să facă voluntariat la îngrijirea şi organizarea activităţilor cu copiii
  
• dacă aveţi nevoi speciale
  
• orice altceva credeţi că e pertinent

Costurile pentru întreaga perioadă se ridică puţin peste 100RON de persoană. Copiii sub 4 ani participă gratuit. Pentru ceilalţi, donaţii sunt acceptate. NB: Cei care doresc să participe ar fi necesar să se gândească la următoarele:
- e timp de linişte destinat celor ce vor să facă exerciţii spirituale, nu tabără de vară sau altceva de acest gen...
- cei ce participă trebuie să rămână pentru toată perioada (vom face excepţii doar pentru situaţii grave sau eventuale probleme cauzate de întârzierea cu care punem anunţul!)
- Numărul de locuri este limitat. Aşadar, cei ce se înscriu primii, au prioritate. -cei ce doresc informaţii suplimentare ne pot contacta pe e-mail sau telefon.
Vă aşteptăm cu tot dragul.