Rugăciunea mi-a salvat viaţa. Fără ea aş fi înnebunit de mult. Am avut parte de cele mai amare experienţe sociale şi personale. Ele m-au împins la disperare din când în când. Dacă am reuşit să scap de deznădejde, aceasta s-a întâmplat datorită rugăciunii. Nu era o parte din viaţa mea, aşa cum era adevărul. A apărut numai din nevoie, întrucât mă aflam la ananghie şi n-aş fi fost sub nici o formă fericit fără ea. Cu trecerea timpului, credinţa mea în Dumnezeu creştea, dorinţa de a mă ruga devenea din ce în ce mai irezistibilă. Viaţa părea fără gust şi goală fără ea.
Câd eram în Africa de Sud am participat la celebrări creştine, dar nu m-au putut prinde. Nu m-am putut alătura lor. Ei I se rugau lui Dumnezeu, eu nu puteam; am eşuat lamentabil. Am început prin a fi neîncrezător în Dumnezeu şi rugăciune şi, până târziu în viaţă nu am simţit niciodată ceva ca un gol în viaţă. Dar, în acea etapă a vieţii am simţit că, aşa cum mâncarea este indispensabilă pentru trup, la fel este rugăciunea indispensabilă pentru suflet. Dacă foamea este adesea necesară pentru a ne menţine trupul sănătos, nu există înfometare de rugăciune. Nici nu poţi face indigestie din cauza prea multei rugăciuni. Trei dintre cei mai mari învăţători ai lumii – Buddha, Isus şi Mahomed – au lăsat o mărturie de netăgăduit că ei şi-au aflat iluminarea prin rugăciune şi că n-ar fi putut trăi nicicum fără ea. Milioane de hinduşi, musulmani şi creştini îşi găsesc sigura mângâiere în rugăciune. Îi poţi numi mincinoşi sau oameni care se înşeală pe ei înşişi. Aş spune că această „minciună” are un farmec pentru mine, un căutător al adevărului, dacă „minciuna” e cea care mi-a dat acel temei sau sprijin în viaţă fără de care nu pot trăi nici o secundă. In loc să privesc şi să am înaintea ochilor disperarea în orizontul politicii, nu mi-am pierdut pacea niciodată. De fapt, am întâlnit oameni care îmi invidiau pacea. Acea pace vine din rugăciune. Nu sunt un om învăţat, dar pretind cu umilinţă că sunt un om al rugăciunii. Nu mă interesează forma. Fiecare face legea pentru sine în această privinţă. Dar există câteva drumuri bine marcate, şi e mai puţin periculos să mergi pe drumuri bătătorite, călcate de învăţătorii din vechime. Eu mi-am dat mărturia personală. Să încerce fiecare şi să afle că, datorită rugăciunii zilnice adaugă ceva nou vieţii sale.
Text din evanghelie Luca 9, 28-36
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu